Trenuri

Trenurile au un loc aparte in traditia literara. O sa le dau un loc pe blogul meu deoarece sunt unele din instrumentele ce ajuta la realizarea calatoriilor.
Trenurile sunt mai romantice, mai interesante, mai populare si pline de mister. Nu avioanele, autocarele, masinile, microbuzele, elicopterele submarinele sau mai stiu eu ce. Se spune "trenul vietii" nu avionul vietii...Cu toate ca in ultima vreme distantele s-au redus considerabil cu ajutorul modalitatilor moderne de comunicare iar calatoria cu avionul o sa devina ceva firesc. Si daca ma gandesc mai bine, cu toate ca nu suna literar momentan se pot face alegorii si metafore legate de avioane.
Dar revenind la subiectul de azi, trenul, acesta are o conotatie aparte, pe de o parte inseamna un mijloc de legatura pe distante scurte si medii (pt mine). Pe de alta parte, exista trenul vietii, tren care nu stii cand pleaca, unde are statie, cand cobori si cand urci, cand schimb, cat stai in gara si pe cine cunosti in tren. Poti sa cunosti calatori ca si tine, sa mergeti impreuna mai mult sau mai putin sa mergeti pe drumuri diferite si cu toate astea sa va intalniti in alta gara...alta data.
Mie imi place ca trenul mai putin alegoric are precizie. Stii cand pleaca, cand ajunge si unde pana si, in cazurile fericite, eventualele intarzieri. Nu esti obligat sa faci conversatie cu ceilalti calatori,, poti sa ti valorifici timpul scriind, citind, ascultand muzica, dezlegand integrame. Dar cel mai frumos este sa caaltoresti cu cineva. Dus-intors! Sa nu lasi pe nimeni in gara...sa nu faci cu mana la nimeni.
Imi place atat de mult sunetul trenurilor pe sine, schimbare liniei, imi imaginez cum se invarte roata, oh, acel sunet incomparabil imi gadila neuronii intr-un stil aparte. Sageata asta albastra numai este chiar asa, este mecanizata nu poti sa deschizi geamu sau sa iesi pe culoar sa ti fluture vantul pletele. ca nu ai pe ce culoar...Suntem toti in aceiasi cutie cu scaune si aer conditionat (care e bun pe canicula, recunosc).
Un farmec aparte il are plimbarea cu trenul intre Magnalia si Constanta, paralele cu marea trece si aduna amintiri sarate si nisip in pantofi. Daca este si momentul zilei cand apune soarele este si mai frumos. Mi-e dor de mare...
Mai este vestitul personal la ora 6:20 spre Valea Prahovei, nr.3001. Ah, acum l-au mutat la 5:46. In era vitezei el este batranul personal ce face 3ore jumatate pana in ...Busteni nu zic Sinaia ca ma apuca doru'.
Si in top 3 al momentelor preferate cu trenul (locurile sunt aletorii) mai este acceleratul Bucuresti-Timisoara, de noapte. Ajunge pe 6 aproximativ in Timi si vara rasaritul Soarelui il prinzi cand trece pe viaducte pe Dunare. No comment.
Mai sunt garile...locurile lacrimilor de bucurie sau tristete.

Locurile unor noi inceputuri.

Hai la o plimbare!!!