Colectie de Felinare

Anul acesta am facut, pe unde am fost, fotografii la felinare. Intotdeauna mi-au placut iar acum m'am gandit sa fac o mini-colectie pe care sa o postez pe blog. Acestea de aici sunt de anul acesta din Franta - Bordeaux, Valea Loirei, Coasta de Azur; Spania-Barcelona, Valencia, Madrid;Germania-Munchen; Ungaria-Budapesta.

in luna lui Marte

Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg, drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu (n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13 decembrie 1983 ) aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuşi, fiind considerat de unii critici literari un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici. (http://www.wikipedia.org/)

Nichita Stănescu
Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,

şi noi ne iubeam prin mansarde.

Prin cerul ferestrei, oval,

norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau

neliniştiţi, sub desene în cretă.

Sufletele noastre dansau

nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,

plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.

Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,

mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi

lăsasem în lume odaia.

Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,

cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,

şi noi ne iubeam prin mansarde.

N-aş mai fi vrut să se sfârşească

niciodată-acea lună-a lui Marte.

Vitraliu

Umbra ta, lovindu-se de ziduri,

iar se sparge-n cioburi colorate.

Oh, de-aceea m-ai zarit în strada

adunînd pierdutele-i patrate.

Si s-o fac la loc, în ceasul noptii,

peste geamuri ti le-asez cu grija,

verzi, albastre,galbene si rosii,

încoifate-n crestet cu o sprija.

Cînd te vei trezi, lipiti de geamuri,

arlechini din sticle colorate

vor lasa prin ei sa-ti cada-n brate

soarele, mereu la jumatate.

Cantec trist

mi-e dor

sa pot sa nu-mi mai fie

dor de tine

tristetea, ea

nu este gind

ea lucru este.

maninc-o daca ai cu cine

durerea vietii e un lucru ,

nu contemplarea ei

mi-e dor sa pot

sa nu-mi mai fie dor

de tine.

Cluj Napoca

Aproape o saptamana in Klausenberg...in general impresii bune, evident un oras mai curat, mai ordonat din punct de vedere arhitectural si de bun gust. Stilul occeidental al centrului iti iese in evidenta cu usurinta. Pe de alta parte un trafic aiurit si prea multe strazi cu sens unic, categoric.

Este o placere ca ai unde sa te plimbi si ce sa vezi, sa te simti mandru de tara ta si tot asa...dar nu uitati ca pana la urma urmele comuniscmului sunt peste tot oricat de vestic ni se pare un oras.
Sa nu o dau in altele....fiind a doua vizita in Cluj mi-a placut si spiritual oamenii amabili, ambianta generala foarte ok, mi a facut placere sa fiu aici de ziua mea de nastere cu toate ca jumate a fost la Tg.Mures...:)

Totusi....nu are acel "je ne sais qua"...
Pentru mine nu are adjectivul inefabil.

Oameni...si prieteni

Fiecare om ar putea sa si nascoceasca diferite categorii pentru oamenii cunoscuti incepand cu"barbati" si "femei" pana unde ii tine mintea.
Ultima care am auzit-o si mie frica sa o gandesc prea mult este >"Exista pe lume oameni buni, oameni rai si instructori auto..."!
Cum calatoriile se pot face si in timp nu numai in spatiu azi am umblat printre amintiri, pentru ca unele lucruri ..."they keep coming back".
Ce legatura are cu tipurile de oameni?
Pai sa vedem, am dat peste niste poezii azi si mi-am adus aminte de autorul lor cu un amestec de emotii care nu le inteleg in totalitate dar as putea sa zic ca este una din acele persoane care nu ai cum sa le uiti, la care te gandesti mai des decat constientizezi, persoane cu care nu esti sigur daca mai vrei sa vorbesti acum iar peste 10 minute ai da orice sa depanati amintiri. Ei bine sunt oameni pe care nu poti sa i uiti si oameni care nu poti sa nu i uiti...
Mai exista o categorie care mi da de furca de aproape 2 ani...persoane care au o tenta delasatoare si incep sa devina stersi in viata ta asta pana cand...pana cand fac sau zic ceva ce te fac sa le dai toata atentia ta...! Cat timp vor sa o tina asa, nu e alb nu e negru , de ce va place griul???????
Si...din fericire mai e o categorie care merita toata atentia...prietenii...Sa va spun cateceva despre ei...fie ca sunt
mai noi si mai vechi dar carora le place Fagarasul,



Prieteni care ii vezi mai rar, dar bine!
colegi care acum iti sunt prieteni si depeni amintiri de prin practici...
...si inca te mai distrezi cu ei...
...prieteni dintotdeauna.......cu care te revezi si ti aduci aminte de"tinereti"
cei de care ai grija...si ei de tine...
cei cu care imparti porecle neobisnuite ..,,cursuri...copiutze si brainstorminguri la examen;)

prieteni cu care ai petrecut vacante de neuitat ...cine se simteeeee...:)
prieteni mai noi...care abea au primit primele porecle:)
Persoane care fac parte din una dintre categoriile mentionate la inceput, care atunci cand te astepti mai putin iti zic ca nu au uitat farmecul cu care pui virgula acolo unde altii vad punct.

Persoanelelor care nu apar si ele cred ca ar trebui,sa ma contacteze, in principiu sunt 2 motive, ori sunt persoane care ar suprinde cu prezenta in lista, mici mafioti in lumea mea si mai bine nu...ori nu am fotografii cuncludente.

Si lista probabil ca ar continua...